Revolutie contra lui TREBUIE!!

Ma tot intreb de o bucata de vreme, ce s-ar intampla daca am lua « pauza » de TREBUIE o zi pe luna ? S-ar face gaura in cer? Analizand o zi normala din viata mea, imi dau seama cu groaza ca aproape toate deciziile si actiunile mele incep cu Trebuie sau tin cont de Trebuie. Nu cred ca sunt singura...

Ma trezesc dimineata pentru ca Trebuie sa merg la birou, ma machiez ptr ca Trebuie sa fiu prezentabila, intru zambitoare (desi cateodata imi vine sa impusc pe toata lumea) ptr ca Trebuie sa am o atitudine pozitiva si daca mi-as permite luxul de a avea o zi proasta ar incepe sa curga in capul meu, incepand de acasa, intrebarile:”de ce? Ce ai patit? Ce-i cu mutra asta posomorata? etc etc” Asa ca mai bine lipsa, iti pui masca de Trebuie pe figura si gata.

Asa, stai ca Trebuie toata ziua in hartii, mananci la pranz ptr ca Trebuie si seara pleci abatut spre casa ptr ca iarasi Trebuie. Dai telefoane la iubit, parinti si prieteni chiar daca nu ai chef ptr ca Trebuie si te prefaci in numele aceluiasi Monstru ca toate iti merg ca pe roate.

Cateodata, seara iesi in oras si asculti amanunte plictisitoare si intime ale cuplurilor care iti sunt prietene ptr ca Trebuie, na, nu se face sa le tai macaroana!

Si exemplele ar putea umple pagini intregi...

Trebuie asta a capatat putere absoluta, fara sa realizezi. Trist este ca incepi in mod inconstient sa depinzi de el si il consideri ca fiind Normalul!

Mai poti sa te autoconvingi spunandu-ti nu Trebuie, asa Vreau eu! Ha ha ha, ce pacaleala, asta nu tine, am incercat-o.

Cred ca am cam incurcat borcanele cu vremurile astea „vitezomane”! Inainte, Trebuie reprezenta cam 5 % din viata noastra, oare cand a dospit atat de mult? Uff, neatentia asta...

Uite, eu de acum, o zi pe saptamana o sa fac Ce Nu Trebuie! Adica o sa ma trezesc dimineata fara graba chiar daca voi intarzia la birou si sunt convinsa ca nu o sa fiu concediata din cauza asta, in loc de machiaj imi voi pune flori in par, o sa dansez in fata computerului, nu voi vorbi la telefon cu nimeni, ma voi plimba prin parc singura dupa serviciu si voi aduna gargarite, voi injura birjareste si cu nesat daca voi avea chef, uau...si cate as mai putea face....deja ma inrosesc!

A, tocmai am realizat ca viata Trebuie sa fie frumoasa si gustoasa ptr ca Trebuie sa fie unica! Nu? Vorba cantecului:

Ufff, ce usurare!

Distinsii oameni de stiinta au descoperit ca nu ne tragem dintr-un amarat de burete ci dintr-o meduza! Ei da, chiar respir usurata, era si timpul sa-mi iau o piatra de pe inima!

detalii pe http://www.livescience.com/animals/080410-first-animal.html

Lastun (zis si Delichon urbica)

Zilele trecute am vazut o emisiune pe Animal Planet despre „cele mai cele" pasari din lume. Si mi-a atras atentia LASTUNUL. Uimitor! Stiati ca pasarea asta de marimea unei vrabii petrece 2 (doi) ani in aer?? Deci, iese din ou, ii dau penele si de la primul fal-fal isi ia zborul si o tine asa doi ani. Mananca in zbor, atipeste, si face toate cele fara sa puna piciorusul pe uscat timp de doi ani! Adica, chiar nu pierde timpul cu tampenii!

Dupa ce am ascultat spusele ornitologului, m-a apucat o criza de ras, dar ras cu lacrimi, isteric, de nu ma mai puteam opri, asa, fara nicio explicatie! Mi s-a parut atat de hilara intreaga poveste si de neconceput incat am facut un soc, cred... Sa fie senzatia de inutilitate zilnica a tot ceea ce fac..?? In comparatie cu pasaruica aia, sa nu se inteleaga gresit!