La Clasa Bussiness, frate!

Si iata-ma urcata in tren, in sfarsit!! Calatoria spre Bucuresti, venind de la Iasi, dureaza 6 ore si jumatate. Si asta cu InterCity, da??!! Uimitor, merge ca un Personal din ala jigarit plin ochi de oameni amarati care se intorc acasa simtindu-se obiditi din cauza muncii pe care urmeaza sa o presteze in propria ograda! Gara din Iasi pastreaza mireasma si coloritul comunismului ca pe un lucru drag si pretios de care nu doreste sa se desparta. Sunt dezamagita. Trenul meu era tras pe linie insa singurul vagon de Clasa I (ei da, calatoresc la Bussiness!!) era bine ferecat, asta ca sa nu cumva sa fie „violat” de sarantocii care asteapta Personalul! Este „zona alesilor” care isi permit sa plateasca 3 milioane pe un bilet dus-intors! De fapt plateste firma... Asa, m-am uitat eu bine din geam in geam, facand un efort remarcabil ptr ca luminile erau stinse si prin bezna am prins conturul unui steward la vreo 56 de ani care dormea pe rupte asezat confortabil in scaunul plusat. Am batut la geam si sarind ca ars, a venit repede sa-mi deschida! Foarte foarte politicos si galant mi-a spus: Papusico, daca doriti sa fumati mergeti in spatele vagonului si daca dati o bere noi nu vedem nimic! Asta asa, ca sa ne imprietenim! Buuunnn. M-am asezat confortabil , si am incercat sa ma pregatesc ptr lungul drum spre casa. Il intreb pe „Nenea” daca merge net-ul. Nu de alta dar aveam la mine laptop-ul si in lipsa de altceva, ma gandeam sa navighez o tara pe net. El se uita incurcat la mine si imi spune: da, ar fi dar noi nu stim sa-l folosim, sunt chestii de-astea tineresti... Buuunn!! Ce pretentii pe capul meu, nenica!! La televizorul aflat pe peretele din fata mea incepuse un film. Zic, foarte bine, ia sa-mi pierd vremea uitandu-ma ca la cinema la un film. Pe ecran apare o fetiscana blondutza si frumusica pierduta printr-o padure mare-mare din SUA. Merge ea ce merge si intalneste un negru care se tavalea pe jos, cuprins de spasme si dureri...ma rog, asa parea. Se duce blondina noastra intins ca sa-l ajute, ca tot omul cu inima mare si observa ca asta se innecase cu ceva. Ii baga un deget pe gat si trage, declansand o voma sangerie negrului care pare ca incepe totusi sa-si revina. Cum statea ea aplecata deasupra lui, numai ce o apuca asta de gat si nu stiu ce-i face la fata, cert e ca asta se intoarce plina de sange fara buza de jos, care se afla ca desert in gura aluia. Buuun, zic, interesant. Blonda urland face cativa pasi si deodata se trezeste fata in fata cu un tip care tinea in mana un topor. Asta nou-venitul, ridica toporul si ii trage cu sete una din crestetul capului pana jos...de tot, daca ma intelegeti, astfel incat tipa se desface ca un bustean de pus pe foc in doua parti perfect simetrice. O parte cade la dreapta si una la stanga, cu matele pe mijloc. Vine si negrul si pleaca amandoi mai departe tarand cate o juma’ de blondina!!! What the fuck!! In momentul respectiv m-a apucat o greata extraordinara care probabil ca ma inverzise pe alocuri iar stewardul vazandu-ma livida s-a dus si a pus alt film. Nu am avut curajul sa-l mai urmaresc si pe acela. Si uite ca trenul opreste in gara urmatoare si in vagon la mine nu se mai urca nimeni. Situatie ramasa neschimbata pana in Bucuresti, ma-ntelegeti? Ca doar suntem tara europeana, ce dreq! Din cand in cand mai aparea cate un tanar de la clasa a 2-a care venea sa-si cumpere o apa si se uita chioras la mine, „bogatana” de la clasa I!!! Dar, spre norocul meu, clasa I reprezinta „oaza de liniste " a Nasului si a altor lucratori CFR care vin aici sa mai vada un film, sa-si manance salamul si sa mai traga un pui de somn bine-meritat. Toata lumea s-a purtat uimitor de frumos cu mine, toate dorintele mi-au fost indeplinite cu sarg si daruire. Daca incercam numai sa fac un pas spre bar, aparea o tanti de vreo 54 de ani si imediat ghicea ce doresc, in contul berii promise si ei...ca de. Acum, ca , cafeaua mi-a fost servita intr-un pahar din plastic cu un pai „tuns” scurt in ea...ce mai conteaza (chiar, ma tot intreb, de ce pai???). Uimitor a fost cand am vrut un sandwich. Tanti a luat o paine si a taiat felii frumoase din ea, a taiat niste salam, a scos cutia de margarina si un castravete murat dintr-un borcan si le-a ingramadit intre feliile de paine. Dupa aceea, au venit pe rand stewardul, nasul si inca ...un om si au ridicat pe rand felia de deasupra si au dat aprobator din cap uitandu-se la continut. Dupa acest ritual trecut cu brio, am primit si „mancarea” disponibila!!! Dar ce conteaza o bere, doua cinci atata timp cat te simti ca-n Rai, nu? Stau si ma mir de ce vor toti bere si nu ceva mai sanatos, fructe, un kil de carne buna etc...eu le dau oricum bani asa ca de ce ei trebuie sa spuna ca vor bere??? Suntem noi neam de betivani?? Eu nu cred, na!:)
Si uite ca am ajuns unde doream: de ce eu am mers ca singur pasager la Clasa I de la Iasi la Bucuresti dus-intors, am uitat sa va spun? E normal?? Chiar suntem asa de saraci iar conditiile omenesti de calatorie sunt numai pentru privilegiati? Mi se pare infiorator! Suntem o natie umila, asta e! Umilinta ni se pare mult mai atragatoare si mai potrivita si poate ca asa e, astia suntem. Iubim culoarea barfei si a nimicimii. Iubim sa privim in pamant si sa STIM ca suntem garboviti. De ce?? Nu conteaza! Eu zic, sa punem doua sau chiar trei vagoane de Clasa I ca sa „simtim” mai adanc jegul si saracia ptr ca asta ne-ar face infinit mai fericiti, dar tot asa, cu acces limitat ca altfel se pierde farmecul, ce dreq!