In primul rand va anunt ca acest articol se adreseaza acelora care si-au petrecut copilaria in perioada “lu Impuscatu’”! Mai tineti minte cu cata mandrie ati primit cravata rosie de pionier sau pe cea de soim, cum numarul decoratiilor de pe camasa alba sau a treselor va ridica “in rang” in fata colegilor, a matusilor si mai ales a parintilor?? Tin minte cum in ’91, eleva in clasa a 9-a fiind, mi-am vopsit parul albastru si am iesit pe strada… Primul impact cu comunismul atunci l-am avut! Sa va povestesc cum: mergeam pe strada si in spatele meu se aflau o mamica care tinea de mana o fata cam de varsta mea. La un moment dat o aud spunandu-I fiicei : “-Daca aveam o fata ca asta din fata, ce bataie i-as fi tras!!!”. Si uite asa am inteles eu ce a insemnat Comunismul in toata splendoarea lui. Dupa episodul asta balzacian ca sa nu spun mizerabil, remarcile din autobuz, scoala etc nu m-au mai mirat, au devenit mandria mea! Ma simteam ca un Don Quijote! Pot spune acum, dupa atatia ani ca indignarea celorlalti mi-a modelat viata dupa cum urmeaza: mi-am urmat propriile impulsuri care m-au scos “din rand”!
Zilele trecute eram in spatele unui grup de liceeni si le ascultam conversatia aprinsa:
“- Auzi mai, am vazut ultimul tip de iPod, e super beton dar costa cam mult, poate daca iau o nota mare, mi-l cumpara astia Batranii…!
-Lasa, Coaie, nu mai visa, mai bine iti dau eu o treaba de facut pe un Blog nou misto si ti-l cumperi singur ca daca astepti dupa ei…
-Unde mergem acum?
-Sa facem o tura de Net, cum unde?”
Sa va spun cum erau imbracati? Cu parul in cinspe culori, haine “in trend” si aveau niste miscari….Stiti ce am simtit atunci? O invidie de nesuportat si apoi mi-a inflorit un zambet pe fata. Ei da, eram fericita ptr ei si m-am entuziasmat atat de tare incat m-am dus acasa si primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru pe net! Si de atunci simt ca-mi traiesc adolescenta prin ei, prin norocul lor de a se fi nascut dupa ’90, prin bafta lor ca nu au cunoscut perioada cand stateai la coada ptr o ciocolata chinezeasca pe care o savurai incet de frica sa nu se termine prea repede…Si mai ales prin libertatea pe care o au, fara constrangeri….este uimitor sa-I vezi asa pestriti, plini de hormoni si aere! Ati observant cat de creativi sunt?
Stiti ce se vrea acest articol sa fie? Un manifest pro-tinerete! Hai sa iesim toti pe strada mai colorati, sa uitam de tinuta “office” de dragul mentalitatii sefului, sa aruncam dreq pantofii cu toc si pantalonii la dunga, sa uitam de creditele nevestelor ptr case cat mai mari, sa ne punem o pereche de bascheti si niste jeansi lalai si in primul rand SA GANDIM LIBER, sa ne permitem macar in mintea noastra sa gandim fara jena “ mama, ce-as fute-o pe aia sau ce i-as trage-o lu’ ala”! Ca pana la urma, la asta se rezuma totul! La a fute liber sau la a fi futut de catre altii! Asta e LIBERTATEA!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Pai libertatea asta am avut-o si inainte. Iar ciocolata eu unul prefer sa o savurez. Stiu ca nu se termina (oricum, nu la magazin), dar mai stiu si ca ridica colesterolul.
Poate ca tu ai simtit liberatea de atunci altfel...eu stiu, alt mediu etc...Eu imi amintesc de o mare "masca" pusa pe figurile tuturor, atat! Merci de trecere:))
Sigur, mai toata lumea avea atunci o masca. Dar nu era mare greutate sa treci dincolo de ea, apoi era foarte interesant sa vezi ce gasesti acolo.
Cu mare placere :-) Pot sa-ti dau o sugestie? Si verificarea cu literele alea moi ca la Dali, si logarea, si moderarea e un pic cam mult si cam inutil. Interesante pe blog sunt discutiile, iar toate masurile astea de siguranta le frineaza. Eu nu am avut niciodata pe blog un comentar care sa nu-mi convina. (Sa batem in lemn.)
Da, ai si tu dreptate dar am prietene care au renuntat la optiunea asta si primesc tot felul de ''propuneri'' din partea unor idioti care se uita pe bloguri in cautare de cu totul altceva...Si e pacat sa-mi pierd vremea cu asa ceva. Asa ca scuze dar, intelege-ma si pe mine...:)
Trimiteți un comentariu